La 1 noiembrie, in calendarul crestin ortodox sunt praznuiti doctorii fara arginti. Dar sfintii Cosma si Damian, pomeniti acum, nu sunt singurii tamaduitori crestini. Pe 9 noiembrie, de pilda, e pomenit un alt mare tamaduitor, sfantul Nectarie. Si, dupa cum vom vedea, mai sunt.

Fiecare dintre ei s-a dedicate cu trup si suflet credintei crestine, dar si tamaduirii trupesti si sufletesti a celor bolnavi si in nevoie. De aceea li s-a spus sfintii doctori fara de arginti! In Noul Testament sunt consemnate o multime de intamplari in care Iisus a vindecat. Suflete, dar si trupuri. Iar aceasta putere a dat-o si acelora care au crezut in El.

SFINTII COSMA SI DAMIAN

Sfintii Facatori de Minuni si Doctori fara de Arginti Cosma si Damian impreuna cu mama lor Teodota erau si Asia Mica (dupa unii, din Mesopotamia). Educati si formati ca doctori, ei au primit in dar harul vindecarii trupurilor prin pricepere si a sufletelor bolnave prin puterea rugaciunii. Nu luau niciodata plata pentru serviciile lor, respectand porunca Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care a spus: “In dar ati luat, in dar sa dati”. (Matei 10, 8) Faima celor doi frati s-a raspandit in toata regiunea si oamenii i-au numit doctori fara de arginti. Odata, au fost chemati la capataiul unei femei grav bolnave, pe nume Paladia, pe care au insanatosit-o grabnic. Dorind sa-i rasplateasca pentru binele facut, Paladia s-a indreptat spre Damian aratandu-i trei oua si zicand: “Ia acest dar in numele Sfintei Treimi Datatoare de Viata, Tatal, Fiul si Duhul Sfant”. Auzind numele Sfintei Treimi, Damian a acceptat darul. Iar cand a auzit intamplarea, Cosma s-a intristat crezand ca, facand aceasta, fratele sau a incalcat porunca. Si nu l-a iertat pana la moarte.

SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

Sfantul Nectarie Tauaturgul s-a nascut si a trait la sfarsitul secolului al XIX-lea in oraselul Silivria (Turcia), fiind crescut, impreuna cu cei 6 frati ai sai, in dreapta credinta. A plecat de tanar de acasa, la Constantinopol, unde a muncit din greu doar pentru grana si adapost. Singura lui mangaiere era Sfanta Biserica. La 27 de ani, din dragoste pentru Hristos, devine monah la Manastirea Nea Moni. Incet-incet, urca treptele ierarhice, apoi ajunge directorul seminarului. Dupa cativa ani, renunta la functie si, urmandu-si chemarea, intemeiaza impreuna cu un grup de ucenice Manastirea Sfanta Treime din insula Eghinei. Dupa trecerea de la cele vesnice, in 1920, trupul ii este descoperit neputrezit si izvorand mir. Canonizarea sa a avut loc in 1961, fiind pomenit pe 9 noiembrie. Particele din moastele sfantului se afla de o vreme la Manastirea Radu-Voda din Bucuresti, unde multi bolnavi si-au gasit vindecarea prin ruga fierbinte si credinta nestramutata.

SFINTII CHIR SI IOAN, DOTORI FARA DE ARGINTI

La sfarsitul lui ianuarie sunt pomeniti alti doi sfinti dotori fara de arginti Chir si Ioan. Acestia au trait in timpul lui Diocletian. Chir era din Alexandria, iar Ioan era din Edesa. In prigoana pornita pe-atunci impotriva crestinilor, Chir s-a dus in Arabia si s-a calugarit intr-o manastire de acolo. In acel timp, Ioan a ajuns in Ierusalim si, auzind de minunile pe care le facea Chir, ca vindeca tot felul de boli si de neputinte, a pornit sa-l caute. Cand l-a gasit, i s-a alaturat si a pretuit laolalta cu el, vindecand si impartind binele impreuna.

SFANTUL TATALEU

Sfantul acesta a trait in zilele imparatului Numerian din Liban. Fiu al arhiereului crestinilor din zona, Tahaleu a vrut sa invete sa vindece oameni. A ucenicit la cel mai bun doctor din tara si a devenit el insusi foarte priceput. A mers din loc in loc vindecand oameni si incercand, in acelasi timp, sa raspandeasca si credinta crestina. Ba, ca sa nu mai aiba acolo orgii si mistere,  a inceput a taia mandrii copaci ai Libanului. A fost prins, supus la torture incredibile pentru a se dezice de Hristos, dar a ramas neclintit, atragand multi dintre prigonitori de partea lui.

SFANTUL DIMITRIE CEL NOU, OCROTITORUL BUCURESTILOR (27 noiembrie)

Sfantul Dumitru cel Nou, Basarabov este mucenicul ale carui moaste au fost aduse in Bucuresti, la Catedrala Mitropolitana, “ca rasplata pentru prazile si jafurile care au patimit din pricina razboiului si sa o mangaie cu acest dar al sfintelor moaste. Primindu-le cu mare cinste si evlavie tot poporul, moastele au fost asezate in Biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei. Si indata a simtit tot poporul ocrotirea si patimirea sfantului; ca nu numai razboiul dintre muscali si turci l-a incetat, ci si boala ciumei cea infricosatoare a contenit-o. Si mult ajutor si mare folos castiga toti cei care cu credinta nazuiesc catre sfantul. “De atunci, Sfantul Dimitrie cel Nou, Basarabov, ocroteste Bucurestiul, veghindu-l din Dealul Mitropoliei. In fiecare an, pelerine din toata tara vin sa se roage la sfintele moaste pentru sanatate si puterea de a trai in curatenie sufleteasca.

“Si pe unii i-a pus Dumnezeu in Biserica: intai apostoli, al doilea proroci, al treilea invatatori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecarilor, ajutorarile, carmuirile, felurile limbilor.” (I Corinteni 12, 28)